Când copiii nu se simt bine, nu se pot comporta bine. 

Dacă nu avem mai întâi grijă de sentimentele lor, nu prea avem șanse să obținem cooperarea lor. 

Când sentimentele lor sunt acceptate, oamenii se simt ușurați. – Mă înțelege. Mă simt mai bine. Poate că nu e chiar așa de rău. Poate mă pot descurca.

1.     Oglindiți sentimentele în cuvinte. 

Exprimați emoția care o simte copilul într-o propoziție. 

De exemplu - Când un copil spune: „Acest puzzle este prea greu!”. 

În loc să-i spuneți: „Nu, nu este. Este ușor. Uite, te ajut eu. Iată, am găsit o piesă pentru colț.”

Încercați: „Uf, puzzle-urile pot fi foarte frustrante! Toate aceste piese mititele pot fi super enervante.”

Astfel, îi oferiți copilului un vocabular elementar al sentimentelor la care să poată apela în momentul în care are nevoie. Când va putea să strige „SUNT FRUSTRAT!”, în loc să muște, să trântească și să lovească, atunci veți simți fiorul triumfului!

Toate sentimentele pot fi acceptate. Unele acțiuni trebuie să fie limitate!

Cea mai bună modalitate de a ajuta un copil „să treacă peste emoție” este să-l ajuți să treacă prin ea. 

Copiii au nevoie de noi pentru a le valida sentimentele, astfel încât să poată deveni adulți care știu cine sunt și ce simt. În același timp, astfel, construim fundația unei persoane care poate să respecte și să nu respingă nevoile și sentimentele altor persoane.

Este extrem de tentant să continui o afirmație de acceptare a unui sentiment cu cuvântul DAR. Dacă simțiți că se apropie un DAR, puteți să-l înlocuiți cu Problema este că sau Chiar dacă știi...

2.     Oglindiți sentimentele în scris.

Acceptarea sentimentelor îi ajută de fapt pe copii să înțeleagă că nu pot obține întotdeauna ceea ce doresc. De exemplu – în magazinul de jucării scrieți lista de dorințe. Pentru copil este important că are un părinte atent la cum se simte când tânjește după un lucru și asta 1l ajută pe copil să dezvolte o abilitate foarte importantă în viață, cea a amânării satisfacției. 

3.     Oglindiți sentimentele prin artă. Găsiți emoția, fiți teatrali!

4.     Oferiți în fantezie ceea ce nu puteți oferi în realitate.

Rezistați dorinței de a pune întrebări unui copil când este tulburat. Făcând o afirmație în loc de a pune o întrebare, acceptăm sentimentele fără a cere vre-o justificare. Nu trebuie să înțelegeți cauza sentimentelor pentru a empatiza.

5.     Oglindiți sentimentele cu atenție (aproape) tăcută. „Of!” „Mmm.” „Ooh.” „Vai.”

Rezistați dorinței de a pune întrebări unui copil când este tulburat. 

Cel mai important lucru este să le acordăm întreaga noastră atenție și să avem încredere în ei că își pot rezolva problemele.

Sursa : „Cum să le vorbim copiilor astfel încât să ne asculte - ghid de supravieţuire pentru părinţi cu copii de 2-7 ani”

Joanna Faber , Julie King